Un transformator este o maşină electrică care transferă energie electrică dintr-un circuit (primarul transformatorului) în altul (secundarul transformatorului), funcţionând pe baza legii inducţiei electromagnetice. Un curent electric alternativ care străbate înfăşurarea primară produce un câmp magnetic variabil în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o tensiune electrică alternativă în înfăşurarea secundară. În circuitele şi reţelele electrice, transformatorul realizează transfer de energie (electrică) dintr-un circuit (reţea) de anumiţi parametri - tensiune U, curent I, rezistenţă R - , în energie electrică cu alţi parametri (valori) de circuit, în condiţiile unei separări (izolări) galvanice între cele două circuite (reţele) electrice. Practic se acceptă, că energia electrică obţinută la ieşire, în circuitul (circuitele, dacă sunt mai multe) secundar este aproximativ egală cu cea de la intrare, din circuitul primar. Totuşi în calcule de proiectare pierderile de energie (din transformator) sunt luate în consideraţie. Principala utilizare este la transportul energiei electrice pe distanţe mari, prin implementarea liniilor de înaltă tensiune (zeci sau sute de kilovolţi). Aceasta este necesar din raţiuni economice. La capătul de aplicare (intrare) a energiei se folosesc transformatoare ridicătoare de tensiune, iar la destinaţie energia se transmite linilor de joasă tensiune prin intermediul unor transformatoare coborâtoare de tensiune electrică. Prin folosirea unor tensiuni înalte şi foarte înalte se scade curentul prin linie la valori care reduc pierderile prin efect Joule la un nivel rezonabil, astfel nefiind necesară utilizarea unor conductoare cu secţiuni sensibil mai mari, care ar ridica costul construcţiei şi conservării linilor electrice de transport de energie.
Simbolul transformatorului