Dioda este o componentă electronică cu două terminale (contacte) , având conductanţă asimetrică; are rezistenţă mică (ideal zero) la trecerea curentului într-o direcţie şi rezistenţă mare (ideal infinită) la trecerea în cealaltă direcţie. Dioda semiconductoare, cea mai des utilizată diodă, este o bucată cristalină de material semiconductor având la bază o joncţiune p-n conectată la 2 terminale electrice. O diodă de tip tub vidat are doi electrozi, un anod şi un catod încălzit. Diodele semiconductoare au fost primele dispozitive electroniceconfecţionate din semiconductori. Descoperirea proprietăţilor de redresare ale cristalului a fost făcută de către fizicianul german Ferdinand Braun în anul 1874. Astâzi majoritatea diodelor sunt făcute din siliciu, însă există şi alţi semiconductori precum seleniul sau germaniul care sunt utilizaţi la construcţia diodelor. Cea mai utilizată funcţie a diodei este de a permite trecerea unui curent electric într-o direcţie (numit şi curent direct al diodei), blocând totodată trecerea curentului în direcţia opusă (numit şi curent invers al diodei). Acest comportament unidirecţional este numit redresare şi este utilizat la convertirea curentului alternativ în curent continuu.În orice caz, diodele pot avea comportamente mult mai complicate decât această acţiune de tip deschis-închis, datorită neliniarităţii caracteristicii curent-tensiune. Diodele semiconductoare încep să conducă doar dacă un anumit prag al tensiunii electrice este trecut în direcţia curentului direct. Căderea de tensiune la bornele diodei în curent direct variază foarte puţin cu curentul şi este o funcţie de temperatură; acest efect poate fi folosit în cazul senzorilor de temperatură sau al potenţialelor de referinţă.
Simbolul diodei